Ritual modern

Capitolul 2

2012-02-04T10:25:00.000-08:00

Fata plecase din cafenea cu un gust amar. Se intreba daca va mai fii vreodata ceva intre ei. Spera ca acel telefon sa clarifice macar putine dintre toate dilemele ei, insa nu fusese asa. Se simtea din nou confuza si ratacita.

„Ma suna, deci asta inseamna un inceput bun, dar reactia lui din cafenea imi arata contrariul.”

Bazaitul telefonului ii intrerupse Biancai gandurile:

"Petrecere in seara asta! Vii?" Se zgai un timp la ecranul telefonului. Parca nu prea avea chef de petrecut dupa cele intamplate, parca avea chef. Inchise telefonul si-l baga in buzunar. Se va mai gandi.
Reactiile baiatului o plimbau de la o extrema la alta, nu stia ce sa mai creada, spre care extrema sa se indrepte. Fara sa-si dea seama ajunsese in fata blocului ei. Se aseza pe o bancuta, isi scoase o tigara indoita si aproape rupta din poseta si o fuma pana la filtru in ritm alert. O arunca la cosul de gunoi si urca in casa. Continua sa se intrebe ce se intampla, ce-i cu el, de ce se poarta atat de aiurea. Se schimba de la o zi la alta, sau mai bine spus de la un minut la altul. Insa ce putea ea sa faca daca el o tot indeparta? Cu fiecare vorba pe care o spunea, cu fiecare respiratie, il simtea mai distant de ea. Se gandi sa-l sune, sa-i spuna ca-i pare rau ca a deschis un subiect care poate nu trebuia deschis, dar pana la urma avea si ea nevoie de niste raspunsuri, lucru pe care Claudiu nu vroia sa il respecte.

„Poate ca nu are niciun raspuns...” isi spuse ea. Telefonul incepu sa-i zbarnaie. Era amicul care-i trimisese mai devreme invitatia la petrecere.

- Buna, Bianca. Sper ca ai primit mesajul meu si sper ca ne vei onora cu prezenta ta. spuse baiatul usor entuziasmat.

-Buna! Pai...

-Niciun pai! Ora sapte, in noul bar de la gara. Te asteptam!

Nu a mai avut timp sa-i raspunda, dupa ultima propozitie se auzi un sunet lung in semn ca interlocutorul ei ii inchise telefonul in nas. Acum nu mai avea incontro, trebuia sa mearga. Mai avea cateva ore bune pana sa plece, insa isi deschise dulapul, o harababura totala. Ii luase cam o ora sa se hotarasca cu ce sa se imbrace si cum sa se machieze. Se uita la ceas, era aproape doua. Trebuia sa ajunga la biroul fratelui ei. Isi luase grabita cheile de la masina de pe masa, se incalta cu cea mai apropiata pereche de pantofi si pleca, calculand care ar fii cel mai scurt drum pana la Dorin.

-Peste cateva ore-

Avea o rochie neagra, scurta care-i reliefa corpul conturat armonios si-i dezvelea picioarele frumoase si lungi. Isi alesese o pereche de pantofi cu un toc nu prea mare, tocmai potrivit pentru o petrece intr-un cadru familiar, o mare parte a amicilor ei vor fi acolo, poate chiar si o verisoara, care o anuntase din timp ca e posibil sa ajunga si ea.

Era o seara calduroasa care-i dadea o stare de bine.

„Pana la urma, petrecerea asta s-a nimerit perfect!”. gandea ea.

Tot drumul se gandi la cearta pe care o purtase cu fratele ei. Ii spusese ca se intalnise cu Claudiu, iar lui nu-i convenea deloc.

„Face pe fratele cel mare si protector, dar ce stie el despre mine? Nimic! Daca ar fi stiut ceva despre mine, nu ar mai fii facut atat scandal, m-ar fii ajutat sa ma impac cu el. Si-ar fi dat seama ca e lucrul cel mai bun pentru mine in momentul asta. Apoi ce treaba are scoala cu el? Doar nu crede ca-mi voi abandona liceul si voi fugi cu el ca sa traim din nimic! Are o imaginatie destul de bogata pentru un om care in fiecare zi scoate si pune dinti.” gandi ea despre altercatia cu fratele cel mare.

In cateva minute ajunse la destinatie. Clubul o ademenea cu o muzica data la maxim si niste chiuitori, cel mai probabil prietenii ei deja se pusesera pe petrecut. Era prima petrecere din vara, una care anunta multe inainte de inceperea clasei a 12-a. Cum intra, atrase privirea catorva baieti. Le zambi si pleca spre prietenii ei. Ii luase in brate pe unii dintre ei si-si gasi un loc langa cel care o invitase. Isi comanda un gin tonic pe care l-a baut din cateva inghitituri si pleaca la dans. Era un club de rock'n'roll, lumea punea melodii pe care se putea dansa. Unul dintre prietenii ei o lua la joc si ii sopti la ureche ca cineva o priveste de la o masa din spate. Ea ii spune ca este obisnuita.

- Cred ca ai vrea sa vezi cine e. insista baiatul.

Isi intoarse privirea si ramase incremenita. Era Claudiu. Pleca inapoi spre masa, dar o mana i-o prinse pe a ei incat nu se mai putu misca.

- Ai impresia ca daca iti pui lacheii sa ma urmareasca iti cad in cursa? intreba Claudiu cu o privire de-a dreptul fioroasa.

- Lachei? Sa te urmareasca? Nici vorba Claudiu! Nu stiam ca vei fii aici si acum ia mana de pe mine! se rasti Bianca la randul ei.

Claudiu se avanta pentru o secunda spre ea muscandu-si buzele. Avea o fata blajina, parea pentru o secunda extrem de linistit datorita sentimentului provocat de vederea Biancai. Expresia fetei il trada putin si Bianca observa acest lucru.

- Vroiai sa ma lovesti? Sau vroiai sa ma saruti? intreba ea alegandu-si o expresie revoltatoare, dar falsa. Ea spera sa fie a doua varianta.

- Nu vroiam sa iti fac nimic. Ma enevezi uneori prea tare, dar pot sa ma controlez. Fii linistita, nu ma intereseaza ce faci. spuse Claudiu parand scarbit de intrebarea tinerei si intorcandu-se cu spatele la aceasta.

Claudiu se aseza usor pe scaun, il apuca pe un prieten de brat si dadu pe gat vreo trei pahare cu whiskey. In tot acest timp nu a aruncat nici macar un ochi spre Bianca. Aceasta ramasese in acelasi loc, trista si posomorata, ca de fiecare data cand s-a intalnit cu Claudiu dupa despartirea lor. Se intoarse si ea la locul ei, ii refuza invitatia unui amic la dans si se pe pune pe baut cateva pahare cu alcool.

"Unde sunt? Unde e restul?" se gandi ea deschizand usor ochii deja foarte iritati de luminile orbitoare ale reflectoarelor clubului. Un prieten o agata de mijloc si o ridica pe scaun.

- Ai dormit ceva Bianca. spuse baiatul in timp ce ii aranja pozitia fetei pe fotoliu.

- Tot in bar suntem? Intreba ea buimaca si ducand mana spre frunte sa verifice daca are temperatura.

- Tot aici, dar stai linistita, ti-am luat cheile de pe masa si te duc eu acasa. spuse Gabriel zambind. Gabriel era unul dintre cei mai de incredere prieteni ai Biancai. Nu o data Gabi o salvase din tot felul de scene mai mult sau mai putin compromitatoare. Ea era putin mai libertina, ii placea distractia dusa la extrem, dar el era linistit si totdeauna cumpatat in actiunile sale.

Aproape de miezul noptii, Bianca se trezi si isi verifica ceasul. Era cam tarziu pentru o asemenea distractie. Uitase pentru un moment ca a doua zi avea examen la limba romana. O olimpiada de fapt, pentru care ea se pregatise timp de mai multe luni. Dupa ce a luat o imbucatura dintr-o lamaie, se culca hotarata sa ii dea pe spate a doua zi pe profesori.

Capitol 1

2012-02-04T05:00:00.000-08:00

Inca o dimineata. Lucrul asta nu poate insemna ceva bun. Numai la asta se gandea Claudiu in dimineata zilei de 1 iunie. Afara era foarte cald, fenomen care ii contrazicea pe meteorologi, cei care anuntasera vreme urata cu o zi in urma. Lui insa, nu ii pasa de cate grade arata termometrul, ci de puterea sa de convingere pe care si-o antrenase de unul singur in fata unei oglinzi cu o seara inainte. In timp ce se incalta cu papucii de casa, in timp ce se spala sau in timp ce se imbraca, el nu se gandea decat la ce avea sa zica peste exact o ora si trei minute.
- O ora si trei minute! se sperie el uitandu-se la ceas. Nu mai am timp! Sunt terminat! sperand parca, ca acele cuvinte il vor ajuta cumva sa ajunga la termen.
In autobuz, temperatura ii era un adevarat dusman. Oricat ar fi incercat sa nu arate acest lucru, el se lupta sa reziste tendintei de a se sterge de transpiratia ce ii curgea usor pe tample spre costumul cel nou. Dandu-si seama ca toata lumea face asta si ca nu iese cu nimic in evidenta, se sterse cu palmele racorit de sentimentul de eliberare.
Intrand in cladire, se ciocneste de o domnisoara, iar aceasta scapa dosarele pline ochi cu hartii.
- Imi cer scuze, dar ma grabesc! spuse Claudiu incercand sa nu se uite spre ea pentru a face inteles faptul ca se grabeste.
- Nici o problema domnule, aici toata lumea se grabeste! spuse tanara.
Ajungand in birou, se agata nervos de clanta si deschide usa ce dadea spre incaperea sefului.
- Buna dimineata! spuse el usor agitat. Sunt aici pentru interviu.
- Desigur! Intrati, va rog! spuse barbatul care sedea comfortabil intr-un fotoliu luxos.
Barbatul se oprise insa din rasfoit dosarul candidatului de abia sosit. Se uita incercand sa para mirat spre diplomele sale care atarnau pe pereti. Se freaca de cateva ori pe barba si se apropie de una din diplomele inramate. Sperand ca baiatul sa observe si el meritele sale, barbatul se intoarse sa ii observe reactia. Tanarul, constient de ce urmarea individul, se arata insa indiferent. Vazand ca nu are succes si ca nu se poate fali nicidecum cu dobandirile sale intelectuale, barbatul se aseaza in fotoliu.
Dupa formalitati si detaliile CV-ului, neasteptand ca barbatul sa analizeze complet dosarul, Claudiu spune:
- Desigur, va puteti da seama de faptul ca dosarul este complet actualizat, pentru ca imi doresc nespus de mult acest post!
- Sunteti sigur? intreaba un pic ragusit barbatul.
- Foarte sigur!
- Pai nu stiu cat de sigur sunteti domnule Banschi, din moment ce din dosar va lipsesc recomandarile sefului de dinaintea mea. spuse apasat barbatul din fotoliu ridicand o spranceana.
- Cum naiba sa nu lipseasca! isi sopti parca pentru el tanarul. Dandu-si seama ca gandul sau a fost auzit si de posibilul sau viitor sef, Claudiu se inrosi si mimand o stare de tuse, isi cere scuze pentru a merge la toaleta.
- Sper ca este evident pentru dumneavoastra faptul ca am auzit ce ati spus adineauri. Trecand peste acest lucru, de ce lipsesc foile? intreaba cu o voce joasa barbatul.
- Probabil ca ultimul venit a uitat sa inchida usa. spuse Claudiu aruncand o uitatura ironica.
- Da, mi se pare clar faptul ca nu sunteti cel cautat de catre noi domnule Banschi. Sper sa nu ma intelegeti gresit, dar, cu aceasta atitudine nu veti ajunge prea departe!
- Sa fie, sa fie! spuse Claudiu ridicandu-se cu o fata plictisita si dupa ce apuca dosarul cu tot pumnul, isi incheie paltonul si iese din incapere trantind usa.
Ceasul arata ora 9. Ce ar fi putut sa faca el acum pentru a uita de cele intamplate putin mai devreme? Nimic nu ar fi mai bun decat o bautura intr-un loc cat mai retras. Dintre toti prietenii sai, doar Bianca e valabila.
"Iar Bianca?" se gandi el plictist de aceasta. "Nimic mai frumos decat depresii, prietene inselate si sarcini prevestite din timp."
Ajuns acasa, se uita grabit catre ceas. Nu era decat 10 fara un sfert. Dupa un dus rece sa isi revina din starea de nervozitate, apuca telefonul si o suna pe Bianca. Obosit deja de ideea de a iesi cu ea, dar neavand alta optiune o intreaba:
- La cat azi? Sau ai treaba?
- Buna si tie Claudiu! La 2 trebuie sa fiu la Dorin la munca. raspunse Bianca suparata de abordarea plicticoasa a amicului ei.
- Ai vreo 4 ore de stat cu mine la o cafea, inainte sa te duci la fratele tau. Sau nu vrei? intreaba Claudiu.
- Hai! dupa o pauza de cateva secunde Bianca scoate un sunet ciudat si apoi continua, e totusi ceva ca ti-ai adus aminte si de mine!
- Nimic mai bun! La 10 jumate' la Klaus? intreaba Claudiu cu un ton autoritar.
- Da, atunci! Pa! Bianca inchise apoi telefonul brusc. "Ma mir!" se gandi ea.
Klaus era un bar aflat in centrul orasului, preferatul lui Claudiu. Era doar la cativa pasi de casa Biancai. Ca intotdeauna, tanara a ajuns prima si dupa ce a ocupat un loc, si-a comandat obisnuitul suc de fructe de padure. Claudiu intra asudat pe usa barului si bombanind de parca nu i-ar fi convenit ceva, se aseaza la masa si comanda un whiskey.
- Parca beam cafea, draga Claudiu. spuse Bianca zambind stiind ca si ea bea altceva.
- Pai am fii baut, dar de cand cu sucurile astea... raspunse Claudiu uitandu-se la un tablou aflat undeva pe un perete la distanta. Bianca pleca ochii in bautura si isi plimba mainile pe masa. Ea era fericita totusi ca baiatul o invitase in oras dupa atata timp in care nu s-au mai intalnit. Uitandu-se pe sub sprancene la Claudiu, se simte mahnita cand il vede pe acesta cum era indiferent dupa o relatie atat de frumoasa care avusese loc intre ei. Ea isi imaginase inainte de intalnire ca poate tanarul avea sa incerce sa caute impacarea, sa se comporte la fel de cald ca inainte. Dar nu putea sa isi dea seama ce il schimbase atat de mult.
- Iti aduci aminte de clipele... incerca sa spuna incet Bianca, dar Claudiu o intrerupe brusc:
- Daca ai impresia ca am venit aici sa vorbim despre trecut te inseli! spuse el surescitat, taindu-i Biancai orice incercare de a spune ceva. Am avut deja azi parte de oameni tampiti, asa ca te rog, lasa balta subiectul asta si hai sa vorbim despre altceva! adauga tanarul rosu de furie.
- Nu credeam ca ceea ce s-a intamplat intre noi te va aduce in starea asta Claudiu! Daca stiam de la bun inceput, nu as fii intrat in relatie! replica Bianca hotarata sa extinda bariera nervoasa.
- Deci tot despre prostii vrei sa discutam! Eh, afla ca pe mine nu ma intereseaza! raspunse baiatul, mirat de reactia fetei.
Acesta isi comanda apoi un suc si incepe sa ii povesteasca tinerei despre cele petrecute de dimineata. Apoi, incercand sa schimbe oarecum atmosfera, o intreaba pe fata ce a fost cu sunetul ciudat din telefon.
- Sunt racita. Dar ma mir ca ma intrebi, pe tine nu te intereseaza de obicei de ceilalti. Poate doar daca ai nevoie... spuse fata ironic.
- Nu am nevoie de nimic de la tine. Vroiam sa stiu doar de ce ai scos sunetul ala ciudat. Pentru ca a fost foarte ciudat. De fapt, mie mi se parea ca plangi. Oricum nu o sa recunosti nici daca te pic cu ceara, asa ca poti sa nu spui nimic.
- Vremea plansului a trecut Claudiu, dar daca vrei sa stii neaparat, am fost foarte emotionata ca m-ai sunat si m-a bufnit plansul din nou. spuse fata intorcand capul spre geam si agatandu-si privirea de niste trecatori.
Pe fata lui Claudiu se putea citi inca indiferenta de care a dat dovada mereu in situatii de felul asta. Tocmai cand s-a hotarat sa spuna ceva, Bianca ii taie elanul si spune hotarata:
- Din cate vad, ai ramas la fel. Credeam ca daca nu ne mai vedem un timp o sa te schimbi, dar m-am inselat. Inca dai dovada de nesimtirea ta caracteristica.
- Daca e caracteristica, atunci asa ramane! spuse Claudiu pornit sa imbarlige gandurile fetei.
Nimic nu putea fi mai dezamagitor pentru o fata atat de delicata ca Bianca. Ea se ridica brusc de pe scaun, isi apuca jacheta, arunca niste bani spre Claudiu si pleaca fara sa se uite inapoi.
Lumea se uita neincetat spre el, iar ca sa spele un pic din rusine, scoase niste bani din portofel, ii pune pe masa si iese pe usa la fel de indiferent precum fusese si cu domnisoara.

Cuvant inainte

2012-02-03T11:50:00.000-08:00

Aceasta este cea de a doua sectiune a blogului meu. Aici voi posta pe rand cate un capitol dintr-o carte pe masura ce o voi scrie. M-am gandit mult timp la acest aspect. Ea se numeste "Ritual modern". Doresc sa subliniez faptul ca nu este genul meu sa scriu proza, dar de ceva timp, acest gand imi ocupa toate celelalte ganduri. Cartea este scrisa cu ajutorul unei domnisoare foarte speciale pe nume Bianca Utureanu, fara de care, aceasta carte nu ar beneficia de unicitatea feminina si as dori sa ii multumesc pe aceasta cale pentru participare. As dori, daca se poate, ca fiecare cititor sa lase un comentariu despre cum i se pare capitolul/cartea. Multumesc!